Incepe Postul Mare

Sa ne amintim ca peste mai putin de o luna incepe Postul Mare, postul Sfintelor Pasti.
Este perioada cand se spune rugaciunea Sf. Efrem Sirul. Atat de concisa, de "la obiect" si extrem de actuala!

Doamne si Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert nu mi-l da mie; Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei, dăruieste-l mie robului Tău; Așa Doamne Împărate, dăruiește-mi să-mi văd greșalele mele și să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvantat ești în vecii vecilor. Amin.

O recomand tuturor celor care doresc o rugaciune scurta, de spus in momentele in care simtiti nevoie de un mic sprijin in valul de probleme zilnice...

Post usor si cu multe roade spirituale.

Amintiri

Ce copiii eram! Doamne, cand ma gandesc cu cate emotii asteptam imbratisarile acelea si cat de frica imi era sa nu apara cineva sa ne certe. Era inainte de '89 si imi era frica sa nu considere careva ca stam intr-o pozitie prea indecenta pentru moralitatea lor...
Prelungeam intalnirile noastre de seara, plimbarile lungi pe strazi,cat puteam de mult, gandind cum sa fac sa rarefiez timpul.
Drumul spre casa era un continuu regret ca ziua se termina si intalnirea noastra e gata. Ne desparteam in scara blocului, sprijiniti de calorifer, unde mai furam cateva sarutari. Si acolo imi sarea inima din piept sa nu comenteze ceva vecinii sau sa nu deschida ai mei usa sa ma cheme in casa...

Cam asa erau intalnirile noastre in anii aceia! Se apropie ziua in care aniversam prima noastra intalnire si acest lucru mi-au adus in fata ochilor crampeie de intamplari. Sa fim sanatosi si sa imbatranim frumos cu amintirile noastre.

Mi-am dorit zapada, confortul estetic pe care ti-l ofera albul imaculat, gunoiul ascuns sub cea mai pura culoare. Toamna, cind ploaia uda scoarta copacilor si pamantul proaspat arat, imi doresc sa apara primii fulgi.
Dupa ce ninge cate o noapte intreaga incep grijile pentru drumuri blocate, derapaje, lanturi puse la masina. Ulita pe care locuim este larga si pietruita, asa incit nu este o problema prea mare sa iesim cu masina din curte. Cu ceva noroc si cu atentie la sofat, nu am ramas blocati niciodata...

Astept acei primi fulgi cu speranta ca zapada va aduce starea de curatenie a sufletului, de bucurie cu care ar trebui sa intimpinam Craciunul. Acum ca a trecut Craciunul, ca au trecut sarbatorile incep sa cred ca ar fi momentul sa ne pregatim pentru .. primavara.
Nu sunt absurda sa vreau deja pomi infloriti, dar macar sa nu mai inghete atat de tare noaptea ca sa imi pot pregati rasadurile. Imi gasesc in fiecare zi cate o treaba de facut ca sa mi se para ca sunt mai aproape de primavara: mai pigulesc muscatele, mai incerc sa vad daca ghivecele care nu au stat la caldura mai au vreo sansa de supravetuire... Problema este ca atunci cand intorc privirea spre geam vad ... zapada, multa zapada.
Asa incat zapada mult dorita incepe sa devina prea "insistenta" in dorinta ei de a poposi in curtea mea. Vecinii mei, tarani mai batrani, spun ca si in februarie va fi zapada (macar cateva zile) dupa care va fi ger pentru ca in februarie "trebuie sa fie jer ca sa crachi ouale corbului"...

Probabil de unde a inceput anul asta cu dorinta de ceva nou, in aceeasi nota ma inscriu si acum cand astept inceputul primaverii. Poate el imi va aduce schimbarea dorita, va sparge obisnuita monotonie casa-birou.

Inceput de an, dor de schimbari

Am trecut si de cumpana anilor.
Am asteptat cu nerabdare, parca as fi fost convinsa ca un nou inceput de an va veni si cu schimbari spectaculoase. Asa patesc mereu atunci cand e vorba de un inceput: astept sa se termine luna ca sa schimb foaia calendarului, astept sa termin un caiet de insemnari sa incep altul care, poate, va aduce idei noi si mai multa inspiratie...
Inceputul de an a fost foarte tihnit, petrecut acasa, intre carti, dar insotita putin si de pufnelile celorlalti membri ai familiei care se plictisesc pentru ca eu ma refugiez intr-un colt si citesc. Incercarile mele de a-i convinge sa isi gasesca si ei o activitate care sa ii "prinda". Discutia e mai lunga si tine de vreo ... 20 de ani, dar eu o tot aduc pe tapet de cate ori reusesc.