sâmbătă, 31 martie 2012

Au sosit berzele!

Am constientizat sosirea primaverii, am simtit valul de caldura, apoi ploile si vantul care a inceput sa imi usuce gradina.
Insa aseara, cat inca mai era lumina dar intunericul se pregatea sa se instaleze in ograda, ei bine aseara am dat nas in nas cu ditamai Frumusetea de Primavara! Merita majusculele, pe cuvant!

Am iesit din casa cu destinatia magazia de alimente, am trecut de coltul casei spre gradina si o miscare alba, fantomatica mi-a atras atentia. A fost mai mult ca atunci cand ti se pare ca vezi ceva cu coltul ochiului pentru ca, de fapt, eram vrajita de cantecele mierlelor si ale privighetorilor abia sosite la noi.... Am intors rapid capul sa vad ce mi-a atras atentia...
La marginea livezii, pe negrul pamantului arat s-a conturat o splendida silueta: o barza! Mergea maiestos peste brazdele de pamant, cumva neafectata de denivelari, intr-o plutire cercetatoare. Am incremenit de frica sa nu o sperii, desi ne despartea ceva spatiu. Si-a continuat drumul alba, frumoasa, cu aer de salbaticiune. Am vazut-o mai bine si am tras concluzia ca este masiva si puternica, deci era un mascul, probabil primul sosit in cautarea locului de cuibarit.
In partea de jos a curtii avem un iaz micut care vara e plin de broaste. Probabil asta a fost "argumentul" poposirii in curtea mea a solului maiestos.

M-am strecurat usor, pe langa zidul casei si mi-am chemat si sotul sa fie martor al acelei intalniri. Am stat amandoi, pret de minute bune sa-i admiram mersul. Minunata pasare calatoare se simtea in elementul ei, linistea din jur era sparta doar de catre un latrat de caine din curtile vecinilor....
Apoi le-am vazut si pe restul.... Doua, apoi trei, apoi uite inca una, cate or fi fost nu stiu dar baletul lor era ireal. Desenau opturi perfecte pe cerul pe cale sa se intunece, planau pe fiecare pala de vant, se incrucisau cu viteza ametitoare si apoi reveneau in volte largi, magice. Si totul intr-o tacere deplina, chiar deasupra mea, despartiti doar de suieratul vantului. Ma furnica palma sa intind mana pentru ca puteam jura ca as atinge o aripa, o pana, asa de aproape mi se pareau ca sunt ....
In tot acest timp barza poposita in curtea noastra si-a continuat mersul prin vie, a ciugulit cate ceva, pana s-a apropiat la cativa pasi de noi. Tot tabloul format de stolul de sus si de "capitanul" de jos m-a facut sa simt ca dau noroc cu primavara, ca minunea asta de creatie care ne inconjoara si-a ridicat putin coltul cortinei ca sa imi aduca aminte de cat de frumoasa e lumea... Mi-a trecut prin minte ca din acest motiv a randuit bunul Dumnezeu sa serbam Invierea acum, primavara, pentru ca avem milioane de motive sa reinviem si noi in fiecare an... Avalansa de ganduri, senzatii, emotii toate m-au sagetat in fractiuni de minut, cat timp stateam nemiscata si admiram.

Apoi, la un foarte mic pas al nostru, barza din curte a dat semnalul. A dat din aripi doar de doua ori si deja era sus, alaturi de celelelte balerine. O forta si o amplitudine a aripilor care s-au auzit dislocand aerul, dar fara sa isi piarda gratia si iata-l sus, conducand stolul. S-au indreptat spre padure, mici puncte albe in intunericul care napadise curtea.

Azi dimineata, la prima ora, preafrumoasele balerine m-au intampinat iar. De data asta in fata casei, apoi deasupra ulitei si a casei de vis-a-vis, semn ca se obisnuisera cu locul, ca gasisera copaci inalti si trainici la marginea padurii unde sa poposeasca stolul abia sosit.
Acelasi dans inaripat, acelasi opturi ideale de parca desenau ADNul uman sau Coloana Infinitului, acelasi volte planate pe palele de vant. Cativa copii dansau in drum si le imitau tinandu-si mainile in aer, adultii isi ridicau fruntile spre cer ca sa nu piarda niciun minut de spectacol constienti ca participa la un fragment de maretie.
Le-am urmarit pana s-au grupat, din nou la marginea padurii brodand cu spuma alba copacii.. Toata ziua, cand faceam o pauza de la treaba ridicam privirea sa verific daca dantela alba e la locul ei. Era acolo, numai cate una-doua pasari le mai vedeam rotindu-se in inalt.

E bine sa le stiu aici, simt ca e ca si cum a fost "semnata" o garantie pentru locul in care stau, ma asigura ca e bine aici si liniste, ca e departe de agitatia restului lumii... Bun venit si o sedere cat mai frumoasa!

Leapsaaaa

Cu putina intarziere am vazut leaspsa sosita de la Iasmin . Ma grabesc sa raspund si, sincer imi fac timp sa citesc si ce au scris celelalte prietene pentru ca sunt intrebari interesante.

Saptamana trecuta cel mai mult am platit o pereche de pantaloni pentru sotul meu, pentru ca avea mare nevoie sa completeze tinuta de serviciu....
Daca as castiga maine 10.000 de euro as plati datoriile ce le mai am si as iesi la pensie!!! Sa stau acasa, sa am grija de gradina, sa citesc si sa fac lectii cu copiii din satul meu ... asta ar fi "cucerirea Everestului" pentru mine
Reteta mea preferata dintre cele mai ieftine depinde de perioada anului in care ne aflam: daca suntem in post salata de rosii si cartofi prajiti; daca suntem in afara postului atunci pui cu smantana
Distractia mea preferata care nu implica cheltuieli citit, citit si in pauze cate un film care sa merite
Voi considera sapatamana aceasta un succes pe blogul meu daca reusesc sa scriu pe ecran tot ce "scriu" in minte si in suflet
Daca ar fi fac o cheltuiala mai mare si nu neaparat necesara as achizitiona niste electrocasnice la care visez demult (un robot de bucatarie care costa de mama focului dar tare mi l-as dori, o masina de paine ... si tot asa)
Cand eram copil visam sa fiu ... nu tin minte sa fi fost ceva la care sa ma fi gandit cu ardoare. Am gustat copilaria fara sa imi doresc sa cresc mai repede ca sa ajung ceva anume
Dintre mere si pere im plac perele moi
Intre ghiocei si zambile prefer ... ambele! Ghioceii imi incalzesc inima pentru ca apar primii, ii astept ca pe o gura de oxigen. Apoi, dupa prima senzatie frumoasa ma pregatesc de urmatoarele: zambile, viorele, lacramioare, toporasi
Banii reprezinta pentru mine un mijloc de a rezolva rapid cu cerintele impuse de societate pentru a ajunge cat mai repede la intimitatea vietii mele, a casei mele, a lumii in care prefer sa traiesc departe de zgomotul cotidian.

Dragele mele colege, stiu ca va intereseaza cateva dintre intrebari asa ca - in mod colectiv - va predau stafeta!

joi, 1 martie 2012

Sigur vine!

Zapada e inca pana la genunchi si scartaie la suprafata. E un strat de gheata care o intareste asa incat fiecare pas e ca mersul pe luna... Apas tare cu talpa bocancului ca sa sparg crusta si apas stratul alb. Cu greu simt pamantul sub picior si pasesc. Urmeaza alt pas greoi si apoi inca unul...

Toata padurea e incremenita intre albastrul cerului si albul zapezii, singurele dare inchise la culoare sunt trunchiurile copacilor. Nu e liniste in padure, ba chiar e mai forfota decat mi-am imaginat: aud scatii, multe vrabii zgomotoase, apoi vantul care frige obrajii si aduce lacrimi in ochi din cauza frugului.

M-am abatut de la poteca pentru ca tigancila batrane din sat mi-au spus ca pe la poalele dealurilor abrupte as putea gasi petece de pamant dezgolit de zapada si poate, sub magia vantului, acolo sa fi aparut vreun fir de ghiocel. Zapada insa nu s-a lasat topita de nicio raza de soare mai indrazneata, e peste tot, pe sub crengile joase, inca troienita pe langa tufari. Smocuri de crengi fragede rupte de animale, alb virgin neatins de picior de om, iarna e inca stapana pe padurea de langa casa.

Si totusi.... si totusi ceva ma face sa adulmec aerul cu un miros mai altfel decat in miezul iernii, lumina e mai blanda, poate o imblanzeste ciripitul din varful copacilor sau poate pozitia schimbata a soarelui o face. Ceva e altfel in padurea mea, e ca un fel de sigur-vine, o asteptare frematatoare. Ma lipesc de un trunchi de copac si privesc cerul.Pana si norii mi se par mai calzi decat cei din iarna si acolo e un mesaj ca sigur-vine...

Drumul spre casa il fac iar prin zapada inalta si inghetata la suprafata. Odata ajunsa in curte dau vestea cea mare: sigur vine primavara! Se simte in toata padurea inca inghetata!