Au trecut lunile ca un carusel, pline de sus-jos, de rezultate bune si de caderi neasteptate, dar toate aceste luni mi-au aratat ca exista oameni extraordinari, nebanuiti in obisnuitul cotidian, care au sarit si ne-au ajutat nesperat de mult...
Sambata dupa amiaza, in arsita care ne toropea satul, sub marul meu batran care isi coace fructele la Sfantul Ilie, au poposit niste musafiri. Cea mai mica dintre ei, nimeni alta decat Florentina! Venita in vacanta in sat, dornica sa revina pe ulitele pe care le cunoaste, vesela ca un cintezoi, ii merge gurita continuu si povesteste cate in luna-si-stele, face mereu glume cu cei doi copii la care e venita in vizita (colega ei de banca si fratiorul ei). S-a inaltat, e subtirica, i-a crescut parul, rade mereu chiar si atunci cand povesteste despre spital, uneori ii scade tonusul cand isi aminteste de puctiile dureroase, dar isi revine cand poveste despre alta ghidusie... Vede mai binisor cu ochiul neafectat total de cheagurile de sange si imi promite "strasnic de tare" ca la toamna intra "direct in clasa a treia" pentru ca deja stie tabla inmultirii chiar daca a stat acasa! Ca "doara nu am stat dejeaba! Am invatat!"
Inca odata multumesc din suflet celor care i-au fost alaturi! Sa primiti inmiit toate darurile facute si sa aveti parte numai de bucurii!
