Mi-am dorit zapada, confortul estetic pe care ti-l ofera albul imaculat, gunoiul ascuns sub cea mai pura culoare. Toamna, cind ploaia uda scoarta copacilor si pamantul proaspat arat, imi doresc sa apara primii fulgi.
Dupa ce ninge cate o noapte intreaga incep grijile pentru drumuri blocate, derapaje, lanturi puse la masina. Ulita pe care locuim este larga si pietruita, asa incit nu este o problema prea mare sa iesim cu masina din curte. Cu ceva noroc si cu atentie la sofat, nu am ramas blocati niciodata...

Astept acei primi fulgi cu speranta ca zapada va aduce starea de curatenie a sufletului, de bucurie cu care ar trebui sa intimpinam Craciunul. Acum ca a trecut Craciunul, ca au trecut sarbatorile incep sa cred ca ar fi momentul sa ne pregatim pentru .. primavara.
Nu sunt absurda sa vreau deja pomi infloriti, dar macar sa nu mai inghete atat de tare noaptea ca sa imi pot pregati rasadurile. Imi gasesc in fiecare zi cate o treaba de facut ca sa mi se para ca sunt mai aproape de primavara: mai pigulesc muscatele, mai incerc sa vad daca ghivecele care nu au stat la caldura mai au vreo sansa de supravetuire... Problema este ca atunci cand intorc privirea spre geam vad ... zapada, multa zapada.
Asa incat zapada mult dorita incepe sa devina prea "insistenta" in dorinta ei de a poposi in curtea mea. Vecinii mei, tarani mai batrani, spun ca si in februarie va fi zapada (macar cateva zile) dupa care va fi ger pentru ca in februarie "trebuie sa fie jer ca sa crachi ouale corbului"...

Probabil de unde a inceput anul asta cu dorinta de ceva nou, in aceeasi nota ma inscriu si acum cand astept inceputul primaverii. Poate el imi va aduce schimbarea dorita, va sparge obisnuita monotonie casa-birou.

Inceput de an, dor de schimbari

Am trecut si de cumpana anilor.
Am asteptat cu nerabdare, parca as fi fost convinsa ca un nou inceput de an va veni si cu schimbari spectaculoase. Asa patesc mereu atunci cand e vorba de un inceput: astept sa se termine luna ca sa schimb foaia calendarului, astept sa termin un caiet de insemnari sa incep altul care, poate, va aduce idei noi si mai multa inspiratie...
Inceputul de an a fost foarte tihnit, petrecut acasa, intre carti, dar insotita putin si de pufnelile celorlalti membri ai familiei care se plictisesc pentru ca eu ma refugiez intr-un colt si citesc. Incercarile mele de a-i convinge sa isi gasesca si ei o activitate care sa ii "prinda". Discutia e mai lunga si tine de vreo ... 20 de ani, dar eu o tot aduc pe tapet de cate ori reusesc.

Craciunul aduce mereu un freamat nespus. Imi fac liste cu ce lucruri nu trebuie sa uit, imi socotesc banii ca nu cumva sa sterg ceva de pe lista de cumparaturi si recunosc, dar numai in sinea mea, ca ma omor cu treaba si ajung sa imi doresc sa dorm in zilele cind toti serbeaza... Dar nu concep altfel Craciunul, decit cu multe bunatati, cu multe ornamente in casa, cu un brad frumos pe care mi-i drag sa il privesc si cu multe colinde vestitoare ale Nasterii.

Ei bine, anul asta Craciunul a cam fost dat peste cap de intreaga atmosfera de "scrasnet de dinti" care este promovata in toata media: ciza, neintelegeri politice, cresteri de preturi mascate in promotii mincinoase.
Oameni buni, este Craciunul! Lasand la oparte festivismul comercial, ar trebui sa gustam sarbatoarea aceasta in tihna, in liniste, gandind mai mult la sufletul nostru decat la stomacul nostru.
Craciunul Nasterii sfinte este demult ingropat de beteala si globuri, iar colindele sunt folosite pentru umplutura intre doua emisiuni politice. Ce m-as mai bucura daca ar invata cineva oamenii sa puna frana, un pic slow motion... sau poate asta o fi rostul crize? Sa ne trezeasca un pic?
Visez uneori sa pot serba Craciunul in linistei acelei nopti, cea a Nasterii, cu calmul cu care Steaua a luminat ieslea, cu bucuria cu care pastorii si-au facut inchinarea. Doar pentru suflet, nu pentru comert... Dar, an de an, ramane doar un vis.

Astepta un avocat cu care sa redacteze o contestatie. Avocat care se intilnise pe holurile tribunalului cu un amic si de jumatate de ora discutau lejer, hohoteau la cite o gluma buna si putin le pasa ca aveau intilniri fixate si ca oamenii ii asteptau ....
Se uita la avocat. Pantofi scumpi, camasa asortata cu o cravata, haine care emanau bogatia. Nu se prea vede criza pe fata si hainele lui. Cel care statea alaturi de batran ii sopti ca poate isi cumparasera hainele anul trecut, cand inca nu era criza.
Asa o fi, da' tot nu intelegea de ce il facea sa isi piarda timpul cit el se balaceste intr-o discutie glumeata..... In clipa asta, pentru avocat timpul nu inseamna bani. Batranul se gandea ca va pierde si cursa de amiaza. Tocmai pe inoptat va reusi sa junga acasa, la tara.

Batranul era taran care nu iesea prea des de pe ulita unde isi avea casa si gospodaria. Insa de cand avea "nacazul" invatase drumul tribunalului. Nu conta unde ajunsese dosarul lui, ca era la judecatorie acum, el tot "tribunal" ii zicea. Ceva var de departe a venit in batatura casei si ii spune ca are drept si el la o fasiie din gradina si ca un "advocat" de la oras ii zice sa mearga la tribunal sa se judece. Varul are nevoie sa vina sa lucreze pamintul ca e criza la el la fabrica si nu are ce minca daca sta numai cu salariul.
Batranul nu a mai pus geana de geana citeva zile, de cind a auzit grozavia spusa de varul lui. Si cind a vazut ca nici o lingura de ciorba nu mai poate inghiti de durerea pe care o "rasimte" in piept a venit, cu o recomandare, la biroul avocatului. Pentru un sfat, la inceput.
Si-a povestit tarasenia, i-a zis ca are toata gospodaria de la tatal lui, care o are de la bunicul si tot asa si ca nu intelege de unde a aparut necazul asta peste ei. I-a cerut toate actele pe care le are si i-a promis ca va incerca sa le analizeze cat mai repede. Naivul de el!!!!
Batranul adusese cu el o punga in care erau inghesuite acte vechi, facturi de la lumina de prin 1998, retete de cind a fost nu stiu care mos in spital (unchi care a murit de vreo opt-noua ani) si avocatul si-a extras actele care aveau ceva tangenta cu proprietatea.
Spilcuitul avocat a rasfoit cu lentoare actele vechi si le-a stivuit inapoi pe birou. "Nici o sansa sa va pastrati gradina" ii zice sec. De ce?, intreaba gatuit batranul.... "Pai nu are intabulare, inscriere pe numele lui la cadastru, nu s-a facut dezbaterea moastenirii de la bunici in jos ... dar daca aveti gaini grase - si rase avocatul a gluma - putem incerca sa o lungim prin tribunal, poate se plictiseste si reunta" si ride iarasi ca la o gluma buna.
Bunule Dumnezeu, pai ce sa cheltui atat amar de banet daca nu stiu ca voi castiga? intreba batranul... Ma ajuti, daca poti, daca nu poate o fi vreun alt coleg de-a matale care poate!
"Hmm - imi mormaie avocatul cu camasi fistichii- si crezi ca urmatorul nu iti ia gainile din curte daca te ajuta??"
Batranul si-a inghitit vorba si a hotarat sa incerca, poate reusesc asa. Dea tunci au trecut multe termene, i-a cerut sa scoata hartii de la Sfat, de la Primarii, toate au costat banuti, insa varul lui nu s-a plistisit si nu a renuntat. Se vedeu, uneori pe holurile aglomerate si ntorceau capul sa nu se priveasca in ochi.
Batranul nu simtea, nici pe departe, ca "advocatul" chiar lupta pentru el. Il batea tot mai tare gandul sa se lase pagubas, sa gaseasca o forma sa il imbune pe varul cel hraparet daca il face partas la recolta de anul asta. Avea fata neagra de suparare numai cand se gandea la asta, dar nici umblatul pe la tribunal nu mai era o solutie....

Simt intens apasarea grijilor care ne tot incearca in ultima vreme: clientii renunta la serviciile noastre, banii se aduna tot mai greu, guvernul ne obliga sa marim salariul minim si ne obliga sa crestem, astfel, tarifele. Orice adresa prin care anuntam majorarea preturilor se soldeaza cu rezilieri de contracte. Si clientii nostri sunt oameni care se lupta cu apasarile si cu probleme lor....

Nu stiu cit de reala este criza si cit a fost fabricata de media inconstienta. S-a batut atit moneda pe existenta crizei - si asta in lipsa unui alt subiect mai bun - incit si cei care au posibilitatea sa desfasoare o activitate normala tot devin precauti si string gura pungii.

Un sofer tocmai intors din drumurile lui europene imi spunea ca singura modificare pe care a constatat-o fata de anul trecut este o crestere majora a golaniilor, a furturilor si atacurilor. Se fura tot cer se poate fura dintr-o masina (ca pe vremuri, din Daciile noastre) incepind de la gentile de scule mai aratoase si pina la prosopul mai acatarii cu care te stergi pe miini si pe care il tii in portbagaj. Probabil ca pierderea slujbelor a dus la aparitia infractorilor, poate oameniii sunt disperati ca nu mai au salariii. Nu a vazut pe nicaieri materiale despre cum incearca guvernantii europei sa scoata oameniii din situatia actuala.

Oare ce ne asteapta? Si pentru cit timp?
Ce interese se ascund in spatele situatiei actuale si cine isi face mendrele pe seama grijilor oamenilor de rind?