Lumini

Desi au trecut zilele sarbatorilor de iarna si ale artificiilor, ma tot uit la cateva poze facute in seara Anului Nou.
Sunt facute in curtea plina de zapada, atunci cand am iesit sa aprindem artificiile miezului noptii... Fiul meu, cel mai iubit, talentat si drag fotograf amator pe care il cunosc, a facut aceste poze pe care mi le-a trimis dupa multe rugaminti, pentru ca programul lor inseamna cam 30 de ore de munca pe zi.

Asadar iata artificiile pe zapada, lumini care imi amintesc de focul aprins dintotdeauna pentru veghea noptii, pentru lumina caselor sau pentru arderea uscaturilor in asteptarea mugurilor.







In general am folosit artificii simple, clasice, din acelea pe care le foloseam cand eram copii... Atat ca astea erau ceva mai lungi decat cele de demult.



Aceleasi artificii simple, "desenand" modele complicate....

La multi ani!

La multi ani, un An plin de intelepciune, credinta, echilibru, fara necazuri si cu multe impliniri!
Desi multora le place sa spuna ca parcurgem o perioada a bilanturilor, mie imi place mai mult sa spun ca este o perioada in care este bine ne facem planuri si sa nadajduim ca vom avea ajutorul sa le ducem pana la capat.



Am primit multi uratori si trupe, inclusiv o "capra" formata din copilasi de 7-8 ani. A fost o placere sa ii vedem ce bine si-au invatat rolurile si ce dexteritate aveau la manuit caprita.... Bravo lor si bravo parintilor care ii invata sa pastreze traditiile. Le-am dat uratorilor cate un banut si cate un pachet cu dulciuri (napolitane, o portocala, bomboane cu fructe, biscuiti)care a fost mult mai bine primit de prichindei... Uneori strigam dupa cei mai mici sa aiba grija unde isi pun banii, pentru ca principala lor comoara erau dulciurile, iar drumul de la casa pana la poarta l-am gasit "presarat" cu ambalajele napolitanelor!! Mda, asta este un aspect la care trebuie lucrat, nu numai cu copii ci si cu adultii.

Una peste alta, am asteptat, ne-am pregatit si iata ca a trecut... deja am pasit in 2011.
Imi doresc, pentru intreaga noastra familie, un an usor, in care sa se rezolve fericit toate problemele care au ramas incalcite din 2010, in care toti sa fim sanatosi sau insanatositi, in care sa fim feriti prin rugaciunile sfintilor ocrotitori de toate intamplarile neplacute.

Si pentru ca anul care a trecut a cam fost dupa tiparul una-calda-una-rece, iata ca si natura s-a pliat dupa acelasi tipar: struguri pe zapada.

Sarbatori fericite si un An Nou frumos!

A sosit sarbatoarea Nasterii Domnului, au trecut colindatorii pe la casa noastra, am primit bradutul impodobit intai in curtea noastra si apoi in casa, am ascultat slujba primei zile de Craciun... Le-am asteptat, asa cum le astept in fiecare an, le-am "degustat" pe indelete si le-am lasat sa plece in raftul cu amintiri.
Anul ce vine, cu voia Domnului, le vom astepta iarasi, cu sanatate si cu inima plina de frumusetea zilelor acestea. Se aduna un soi de oboseala dupa Craciun, dar nu o oboseala neaparat neplacuta ci una ca dupa un lucru bine facut. Stiti voi, sunt frant dar am facut treaba buna asa ca merge oboseala asta....
Meniul nostru de Craciun nu s-a abatut prea mult de la cel clasic romanesc, atat de blamat de dieteticienii moderni. Am facut salata boeuf (de fapt, poulet, daca este sa respectam tipul carnitei folosite), racituri moldovenesti (sau piftie, pentru cei din alte zone), sarmale din piept de curcan, friptura de curcan, cozonac umplut cu nuca (neaparat si fara abatere, umplutura este cu nuca).
Recunosc deschis ca am avut grija sa pun la prins ceva lapte ca sa avem cu ce ne racori dupa carnea consumata (mai ales dupa post, mai greu cu readaptarea), am cumparat citrice de cateva feluri (sa fie) si tin pregatite si niste mere si morcovi pentru o eventuala salata de cruditati... Nu a fost cazul, inca.
Urmeaza inca o tura de pregatiri pentru Anul Nou, dar de obicei la runda a doua mai "periem" putin meniul. Poate ceva aperitive mai deosebite si o friptura.

Bradul pe care l-am gasit este atat de frumos, nici daca i-as fi asezat crengile cu mana nu ar fi fost asa de perfect.



Dupa cum se vede din imagini, bradutul nostru are si tricolor, ca sa simta ca petrece sarbatoarea Nasterii Domnului in casa de romani! (sic!)
In varf, i-am pus bradului funda si am pus un aranjament si pe lada de zestre de langa el, ca sa simta atmosfera de sarbatoare.





Exceptand ziua de Ajun, cand a fost cald ca primavara, in rest am avut o zapada frumoasa ca de inceput de lume.



Gata. In casa miroase a brad si a cozonac, luminitele din pom imi vine sa le tin aprinse si atunci cand bate soarele pe ele si aproape ca nu se mai vad, e un aer de sarbatoare peste toata curtea noastra asa incat va trimit de aici, din satul meu pitit intre dealuri, urarea noastra de La multi ani, un an normal, fericit, cu sanatate si echilibru in tot ceea ce facem. Sa avem, in 2011, inteligenta de a alege mereu ce e mai bine pentru fiecare dintre noi si sa nu uitam nicio clipa sa spunem Doamne ajuta!

Momente irepetabile

De-a lungul unei zile, sunt mii de momente care trec pe langa mine fara sa le dau importanta. Trepidez cand ceva trebuie sa vina mai repede, “of, de-ar trece ziua asta…”, sunt indiferenta sau plictisita si vreau sa vina mai repede nu-stiu-care sfarsit de zi sau de saptamana.
Si in moara asta care macina vremea si orele nu imi dau seama ca toate momentele astea mici, insignifiante sunt irepetabile, sunt piese mici din imaginea mare a vietii noastre. Atunci cand poti sa gasesti chimia perfecta a unei clipe, cand simti acel moment cu toata placerea, simti mirosul-lumina-culoarea-gustul care te inconjoara, atunci poti transforma clipa aceea intr-o amintire placuta.

Asa clipe splendide am avut duminca. In bucataria mea mirosea a placinta cu bostan si a portocale, mirosea putin a fum de la focul de lemne, dar foarte putin cat sa sublinieze amintirea gerului de afara. Era cald in casa si la marginea geamurilor vedeam cum “danseaza” fuioare de aer incalzit….



Gerul care s-a simtit si peste zi facea zapada sa scartaie, zapada neatinsa de prea multi pasi, incremenita cu stelutele sclipind la suprafata. In zare, din cauza sclipirilor imaculate nu distingeam unde se separa albastrul-alb al zapezii de albastrul deschis al cerului. Patura alba parea trasa si peste orizont, ca sa tina de cald celor trei nori firavi. Sclipea si albastrul curat al cerului, cu o culoare proaspata, mirosind a ger. Padurea zgribulea cu crengile pline de zapada si purta grija salbaticiunilor incurcate in malurile de zapada inghetata.



Toata creatia atat de bine alcatuita, atat de perfecta pentru suflet dar si pentru minte.
Si era liniste, liniste de inceput de lume… Apoi s-au auzit clopotele mari din turla bisericii si apoi iar liniste. Incepea o dupa-amiaza tihnita in satul meu cuibarit intre dealuri.

Un moment clar definit in sufletul meu, plin de o senzatie de bine, de multumire pentru capacitatea de a inmagazina toate senzatiile care ma inconjurau.
Imi este atat de drag un astfel de moment, imi vine sa il tin in brate ca pe cineva iubit, dar ii dau, totusi, drumul in lume in speranta ca se va lipi de sufletul cat mai multor oameni care au nevoie de amintiri frumoase!

Bunul Sfant Nicolae

Sa ne ajute bunul sfant sa avem zile frumoase dupa masura sufletului sau, sa ne ajute bunul Sfant sa invatam bucuria unui dar facut din inimna dar si bucuria de a accepta lucrurile primite!
O sarbatoare minunata, in care lumina straluceste diferit si in care se insinueaza blandetea si buna-intelegere.
La multi ani, dragul meu si la multi ani tuturor celor care iubesc ziua Sfantului Nicolae, indiferent care este numele lor!