Mereu incerc sa imi pozez florile pentru ca le duc dorul atunci cand zapada e pana la genunchi. Si tot mereu mi se pare ca nicio poza nu poate sa le cuprinda asa cum s-ar cuveni. In curtea mea sunt flori obisnuite, "taranesti" cum spune vecina mea: craite, gladiole, gura leului, caprifoi, crini, gherghine si multe feluri de trandafiri. Unele le-am capatat, la altele am furat seminte de pe unde am apucat. S-au adunat, an dupa an, unele dispar in cate o primavara (iar eu suspectez ploile sau frigul tarziu atras de poala padurii langa care stam) dar au grija sa apara dupa sapatura facuta in anul urmator.
Degeaba as intra intr-o curte plina de cele mai strasnice legume, daca nu as vedea si un fir-doua de flori alaturi. Ar fi cam ca sarea-in-bucate, ele dau tot "gustul" unei curti.
Craitele involburate, galbene, grena, cognac, mici, inalte, minunate toate:
Trandafirii:
Si cataratorii:
Intre atatea culori, cate o pata de alb:
Ce parfum se simte langa tufa de caprifoi si langa regina noptii? Acolo e pozitia ideala pentru masa de lucru, seara ...
2 comentarii:
superbe!
Da, Corina, sunt minuni si nimic altceva!
Trimiteți un comentariu