Momente irepetabile

De-a lungul unei zile, sunt mii de momente care trec pe langa mine fara sa le dau importanta. Trepidez cand ceva trebuie sa vina mai repede, “of, de-ar trece ziua asta…”, sunt indiferenta sau plictisita si vreau sa vina mai repede nu-stiu-care sfarsit de zi sau de saptamana.
Si in moara asta care macina vremea si orele nu imi dau seama ca toate momentele astea mici, insignifiante sunt irepetabile, sunt piese mici din imaginea mare a vietii noastre. Atunci cand poti sa gasesti chimia perfecta a unei clipe, cand simti acel moment cu toata placerea, simti mirosul-lumina-culoarea-gustul care te inconjoara, atunci poti transforma clipa aceea intr-o amintire placuta.

Asa clipe splendide am avut duminca. In bucataria mea mirosea a placinta cu bostan si a portocale, mirosea putin a fum de la focul de lemne, dar foarte putin cat sa sublinieze amintirea gerului de afara. Era cald in casa si la marginea geamurilor vedeam cum “danseaza” fuioare de aer incalzit….



Gerul care s-a simtit si peste zi facea zapada sa scartaie, zapada neatinsa de prea multi pasi, incremenita cu stelutele sclipind la suprafata. In zare, din cauza sclipirilor imaculate nu distingeam unde se separa albastrul-alb al zapezii de albastrul deschis al cerului. Patura alba parea trasa si peste orizont, ca sa tina de cald celor trei nori firavi. Sclipea si albastrul curat al cerului, cu o culoare proaspata, mirosind a ger. Padurea zgribulea cu crengile pline de zapada si purta grija salbaticiunilor incurcate in malurile de zapada inghetata.



Toata creatia atat de bine alcatuita, atat de perfecta pentru suflet dar si pentru minte.
Si era liniste, liniste de inceput de lume… Apoi s-au auzit clopotele mari din turla bisericii si apoi iar liniste. Incepea o dupa-amiaza tihnita in satul meu cuibarit intre dealuri.

Un moment clar definit in sufletul meu, plin de o senzatie de bine, de multumire pentru capacitatea de a inmagazina toate senzatiile care ma inconjurau.
Imi este atat de drag un astfel de moment, imi vine sa il tin in brate ca pe cineva iubit, dar ii dau, totusi, drumul in lume in speranta ca se va lipi de sufletul cat mai multor oameni care au nevoie de amintiri frumoase!

Bunul Sfant Nicolae

Sa ne ajute bunul sfant sa avem zile frumoase dupa masura sufletului sau, sa ne ajute bunul Sfant sa invatam bucuria unui dar facut din inimna dar si bucuria de a accepta lucrurile primite!
O sarbatoare minunata, in care lumina straluceste diferit si in care se insinueaza blandetea si buna-intelegere.
La multi ani, dragul meu si la multi ani tuturor celor care iubesc ziua Sfantului Nicolae, indiferent care este numele lor!

Sfantul Apostol Andrei

"Am gasit pe Mesia, care se talcuieste Hristos" (Ioan, 1, 41)
Cu aceste cuvinte Sfantul Andrei isi anunta fratele, pe Sfantul Petru, ca l-a gasit pe Hristos.
Azi este o sarbatoare foarte draga mie, la care adaug bucuria de a serba ziua Sfantului Apostol Andrei si bucuria faptului ca noi, romanii, am invatat credinta din "sursa" apostolica.
Sfantul Apostol Andrei a savarsit prima Sfanta Liturghie pe teritoriul Romaniei, moment care a deschis larg poarta crestinismului ortodox. Acest crestinism care a trecut prin razboaie, pentru care s-au jertfit domnitori si iobagi, care a adus remarci rautacioase de la cei care nu ne-au inteles, dar care ne-a botezat si cununat stramosii in acelasi fel in care se boteaza si se cununa si copiii nostri.

La multi ani, tuturor celor care isi leaga numele de cel al Sfantului Apostol Andrei, cu multe bucurii spirituale, impliniri, bunaintelegere, pace in cuget si in inimi.

Magia noptilor de iarna

A inceput sa ninga, au inceput noptile magice de iarna.
Intunericul musca tot mai devreme din trena zilei, luminile se aprind la ora cand, in zilele de vara, mori de cald sub razele soarelui torid.
In curte zgomotele s-au schimbat. Noptile de vara fosnesc fecund, miros greu, a vegetatie. Acum, aerul poarta fuioare de ceata iar printre ele se vad stelele urcate sus, in crucea cerului, alungate de aerul cu miros de zapada. Vara stelele stau agatate de acoperisul casei si de varful visinului cel mare din curte. Acum, sticlesc inghetate sus, foarte sus…
Merg, in lumina lunii, pe aleea de langa gard. Padurea este ascunsa in ceata, atat de multa ceata incat Dealul-cel-mare care strajuieste gradina la sud este transformat intr-o fantoma miscatoare din cauza fuioarelor argintii. Pamantul arat se vede intunecat, umezit, bosumflat din cauza bulgarilor ramasi dupa aratura de toamna. Doarme linistit, fara grija rasadurilor si a semintelor pe care i le incredintez primavara.
Cainele nostru merge pe langa mine, bucuros de plimbare, nepasator la frunzele ude pe care alunec uneori. Se opreste si adulmeca aerul, pufneste nemultumit de ce simte. Il linistesc “este noaptea de iarna, puiule, nu-i nimic rau dincolo de gard”…
Cand ceata incepe sa se risipeasca manata de vantul rece din est, apar primii nori si putin mai tarziu primii fulgi. Soptit, fara mare zarva, a sosit iarna. Ninge marunt, drept, netulburat de zgomote, luminat arar de cateva becuri razletite la casele oamenilor…

In linistea umeda ma gandesc la Magii care sunt porniti la drum si urmaresc Steaua care ii va duce la ieslea din Betleem, ii duce spre clipa din care incepem sa ne numaram anii. Magia acelor nopti, a noptilor calatoriei lor, o regasesc in fiecare iarna.
Peste cateva zile serbam ziua Sfantului Andrei, sfantul care ne-a invatat cum sa credem crestineste, apoi ziua Sfantului Nicolae cel darnic dar si pedepsitor deopotriva, sarbatori foarte dragi sufletului meu. In ambele zile, pe langa sarbatoarea sfanta anticipez momentul Craciunului, ca un tremolo intern, un abea-astept a ceva placut, asteptat, emotionant. Magia noptilor de iarna creste pe zi ce trece, odata cu calatoria Magilor. Si ca sa nu ne prinda nepregatiti, sunt gata sa cant colinde si odata intoarsa langa soba, sa ma incalzesc la flacara serpuitoare si timida a unui foc de vreascuri. Asemeni pastorilor de demult care, pazindu-si turmele, pretuiau taina luminii care risipeste intunericul.

Fragilitate