Incepe Postul

Cu pasi marunti, luna noiembrie ne-a intrat in case. O vreme indecisa, burnite reci, ceata, bruma groasa care ne aduce miros de iarna. Dar, peste toate astea, ca in fiecare an incepe sa se simta freamatul... nerabdarea... anticiparea.

A inceput Postului Nasterii Domnului si aceasta prima zi de post dezleaga, pentru mine, mirosul si senzatiile Sarbatorilor. Aceste patruzeci de zile sunt doar un lung sir de sarbatoare. Nu o sarbatoare din aceea cu petrecere ci o sarbatoare tihnita, luminoasa, o crestere frematanda pana la ziua Ajunului.
De cand ma tin minte, acest Post a fost unul foarte placut, asteptat, cu adevarat plin de bucurie. Mi-e cel mai usor sa inteleg, in acest post, necesitatea de a ne face aproapele semenilor nostri, de a privi in ochi un om atunci cand iti povesteste necazurile lui, de a cerceta adanc in interior ca sa gasesti fiecare resursa pe care o poti folosi in slujba celorlalti.

Cineva ma intreba, odata, daca a fi bun inseamna - neaparat - a fi milostiv. Am gasit zeci de exemple in care nu poate fi pus semnul egal intre cele doua, dar acum, in acest Post, cred ca este o perioada in care bunatatea insemna milostenie. Sunt asa de multe ocazii, asa de multe destinatii pentru darurile noastre, incat ar trebui sa avem patruzeci-de-zile foarte ocupate!

Inca din primele zile ale postului, in paralel cu marunta curatenie sapatamanala, incep sa decorez casa. Bucataria -vreo doua zile, sufrageria - inca vreo doua, apoi alta camera ... si tot asa. Lungesc treaba asta in asa fel incat punctul culminant sa fie impodobirea bradului.

Sa mai spun ca am deja pregatite casetele si CDurile cu colinde?
Adica cu asa ceva: http://www.youtube.com/watch?v=QkXKdtqy9Xc