Atunci cand ne-am mutat la tara, in curtea asaltata de materiale de constructii, masuratori pentru gard, echipe de muncitori care mai de care mai neglijenti, am vazut cateva fire de capsuni.
Ma rog, e mult spus "am vazut" pentru ca la vremea aceea habar nu aveam cum arata frunza capsunilor. Cei care ne ajutau la treaba mi-au aratat o tufa la marginea viei, apoi alta langa un morman de prundis si inca una...
Am hotarat, ca provizoriu, sa le mut la o margine de curte, pentru ca nu aveam inca definitivat locul fiecarei viitoare culturi. Cred ca ati constatat si voi ca orice lucru provizoriu are foarte mari sanse sa devina definitiv, asa incat si capsunile mele au ramas acolo. In fiecare an incep lista de lucrari de primavara cu "aranjat/rarit/ordonat capsunile", dar in fiecare an acesta operatiune ramane doar pe hartie. Asa incat capsunile s-au intins singurele acolo unde le-a placut, au inflorit si rodit frumos an dupa an si mereu imi dovedesc cum un lucru modest, nebagat in seama poate avea calitati de vedeta!
Capsunile mele sunt micute, foarte rosii si extraordinar de parfumate.
Imi face placere sa fac dulceata sau gem, sa le amestec cu zmeura, pentru ca indiferent de combinatii sunt bune, bune. Au parfum, au un gust perfect, au exact gustul verii!
Si anul asta le-am savurat, m-am bucurat de ele si le-am pregatit pentru marea transformare in gem. Acusica borcanelele se vor alinia in raft...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu