marți, 28 decembrie 2010

Sarbatori fericite si un An Nou frumos!




A sosit sarbatoarea Nasterii Domnului, au trecut colindatorii pe la casa noastra, am primit bradutul impodobit intai in curtea noastra si apoi in casa, am ascultat slujba primei zile de Craciun... Le-am asteptat, asa cum le astept in fiecare an, le-am "degustat" pe indelete si le-am lasat sa plece in raftul cu amintiri.
Anul ce vine, cu voia Domnului, le vom astepta iarasi, cu sanatate si cu inima plina de frumusetea zilelor acestea. Se aduna un soi de oboseala dupa Craciun, dar nu o oboseala neaparat neplacuta ci una ca dupa un lucru bine facut. Stiti voi, sunt frant dar am facut treaba buna asa ca merge oboseala asta....
Meniul nostru de Craciun nu s-a abatut prea mult de la cel clasic romanesc, atat de blamat de dieteticienii moderni. Am facut salata boeuf (de fapt, poulet, daca este sa respectam tipul carnitei folosite), racituri moldovenesti (sau piftie, pentru cei din alte zone), sarmale din piept de curcan, friptura de curcan, cozonac umplut cu nuca (neaparat si fara abatere, umplutura este cu nuca).
Recunosc deschis ca am avut grija sa pun la prins ceva lapte ca sa avem cu ce ne racori dupa carnea consumata (mai ales dupa post, mai greu cu readaptarea), am cumparat citrice de cateva feluri (sa fie) si tin pregatite si niste mere si morcovi pentru o eventuala salata de cruditati... Nu a fost cazul, inca.
Urmeaza inca o tura de pregatiri pentru Anul Nou, dar de obicei la runda a doua mai "periem" putin meniul. Poate ceva aperitive mai deosebite si o friptura.

Bradul pe care l-am gasit este atat de frumos, nici daca i-as fi asezat crengile cu mana nu ar fi fost asa de perfect.



Dupa cum se vede din imagini, bradutul nostru are si tricolor, ca sa simta ca petrece sarbatoarea Nasterii Domnului in casa de romani! (sic!)
In varf, i-am pus bradului funda si am pus un aranjament si pe lada de zestre de langa el, ca sa simta atmosfera de sarbatoare.





Exceptand ziua de Ajun, cand a fost cald ca primavara, in rest am avut o zapada frumoasa ca de inceput de lume.



Gata. In casa miroase a brad si a cozonac, luminitele din pom imi vine sa le tin aprinse si atunci cand bate soarele pe ele si aproape ca nu se mai vad, e un aer de sarbatoare peste toata curtea noastra asa incat va trimit de aici, din satul meu pitit intre dealuri, urarea noastra de La multi ani, un an normal, fericit, cu sanatate si echilibru in tot ceea ce facem. Sa avem, in 2011, inteligenta de a alege mereu ce e mai bine pentru fiecare dintre noi si sa nu uitam nicio clipa sa spunem Doamne ajuta!

vineri, 17 decembrie 2010

Momente irepetabile

De-a lungul unei zile, sunt mii de momente care trec pe langa mine fara sa le dau importanta. Trepidez cand ceva trebuie sa vina mai repede, “of, de-ar trece ziua asta…”, sunt indiferenta sau plictisita si vreau sa vina mai repede nu-stiu-care sfarsit de zi sau de saptamana.
Si in moara asta care macina vremea si orele nu imi dau seama ca toate momentele astea mici, insignifiante sunt irepetabile, sunt piese mici din imaginea mare a vietii noastre. Atunci cand poti sa gasesti chimia perfecta a unei clipe, cand simti acel moment cu toata placerea, simti mirosul-lumina-culoarea-gustul care te inconjoara, atunci poti transforma clipa aceea intr-o amintire placuta.

Asa clipe splendide am avut duminca. In bucataria mea mirosea a placinta cu bostan si a portocale, mirosea putin a fum de la focul de lemne, dar foarte putin cat sa sublinieze amintirea gerului de afara. Era cald in casa si la marginea geamurilor vedeam cum “danseaza” fuioare de aer incalzit….



Gerul care s-a simtit si peste zi facea zapada sa scartaie, zapada neatinsa de prea multi pasi, incremenita cu stelutele sclipind la suprafata. In zare, din cauza sclipirilor imaculate nu distingeam unde se separa albastrul-alb al zapezii de albastrul deschis al cerului. Patura alba parea trasa si peste orizont, ca sa tina de cald celor trei nori firavi. Sclipea si albastrul curat al cerului, cu o culoare proaspata, mirosind a ger. Padurea zgribulea cu crengile pline de zapada si purta grija salbaticiunilor incurcate in malurile de zapada inghetata.



Toata creatia atat de bine alcatuita, atat de perfecta pentru suflet dar si pentru minte.
Si era liniste, liniste de inceput de lume… Apoi s-au auzit clopotele mari din turla bisericii si apoi iar liniste. Incepea o dupa-amiaza tihnita in satul meu cuibarit intre dealuri.

Un moment clar definit in sufletul meu, plin de o senzatie de bine, de multumire pentru capacitatea de a inmagazina toate senzatiile care ma inconjurau.
Imi este atat de drag un astfel de moment, imi vine sa il tin in brate ca pe cineva iubit, dar ii dau, totusi, drumul in lume in speranta ca se va lipi de sufletul cat mai multor oameni care au nevoie de amintiri frumoase!

luni, 6 decembrie 2010

Bunul Sfant Nicolae


Sa ne ajute bunul sfant sa avem zile frumoase dupa masura sufletului sau, sa ne ajute bunul Sfant sa invatam bucuria unui dar facut din inimna dar si bucuria de a accepta lucrurile primite!
O sarbatoare minunata, in care lumina straluceste diferit si in care se insinueaza blandetea si buna-intelegere.
La multi ani, dragul meu si la multi ani tuturor celor care iubesc ziua Sfantului Nicolae, indiferent care este numele lor!