La inceput am fost sceptica in privinta capacitatii firului subtirel. Cam lung pentru un rasad, priceperea mea nu il prea ajuta, caldura cam mare in ziua plantarii. Hmm, mormaiau babutele din vecini, n-ai sansa sa reziste rasadurile, e prea arsita....
Am carat apa cu caldarea la inceput, apoi l-am ajutat legandu-l de un arac, am inceput sa udam cu furtunul (furtun "tinut" de gura, ca sa imprastie apa usurel, sa nu pleosteasca firele plapande...). Intr-o buna zi, prima floricica galbena, apoi copilirea (aici a fost o adevarata cearta cu toti "cunoscatorii" care ne vizitau: aaa, nu iti iese nimic, tocmai aici trebuia sa rupi, nicidecum aici, exact asta e firul care trebuia rupt nu ala care l-ai rupt tu, etc). Frunti incruntate la cunoscatori, rugaciuni ridicate de mine (poate, totusi, nu am facut chiar asa de rau, poate rezista si rasadurile mele, dragele de ele...).
Si apoi, intr-o dimineata, prima rosioara ne-a salutat pitita printre frunze. Apoi inca una, mai mare. Una dupa alta, gustoase, dolofane, imperfecte in frumusetea lor naturala. Plamadite din pamant, soare, apa, firul plapand iesit din samanta si multa dragoste din partea gradinarilor.
Cu sudoarea fruntii îti vei câstiga pâinea ta (Facerea 3, 19)
Am citit de mult acest verset din Facerea, dar pana cand nu am lucrat efectiv pamantul din gradina noastra nu cred ca i-am gasit cel mai bun sens. Transpiri facand multe treburi, facand curat in casa, facand sport, mergand pe strada. Dar munca celui care lucreaza pamantul cred ca se apropie cel mai mult de sudoarea care hraneste.
Recolta frumoasa a ajuns pe foc, s-a transformat si acum sade multumita in borcanele pantecoase, aliniate pe raft. In primele zile friguroase, vor ajunge pe masa in bucatarie.
In unele locuri, cateva intarziate, lenese, nu au mai apucat sa isi inroseasca obrajii. Dragutele astea verzulii le-am gazduit in vase mai mari, alaturi de fire albe de hrean, de usturoi mirositor si de sare masurata cu lingura....
Asa s-a incheiat periplul din acest an. Toamna a coborat intre straturile din gradina. Acusi plugul va intoarce brazda adanca si ne vom odihni pana in primavara, atunci cand:"Iesi-va omul la munca sa si la lucrarea sa pana seara" (Ps. 104, 23). Si toate le vom lua de la bun inceput.
2 comentarii:
Foarte frumoase roşiile! Slavă lui Dumnezeu pentru toate!
Asa este, Aurelia draga! Daca nu ar fi fost mana Celui de Sus, numai cu priceperea mea, nu s-ar fi ajuns la asa roade.
Cu mukt drag,
Ana
Trimiteți un comentariu