Mi-am dorit zapada, confortul estetic pe care ti-l ofera albul imaculat, gunoiul ascuns sub cea mai pura culoare. Toamna, cind ploaia uda scoarta copacilor si pamantul proaspat arat, imi doresc sa apara primii fulgi.
Dupa ce ninge cate o noapte intreaga incep grijile pentru drumuri blocate, derapaje, lanturi puse la masina. Ulita pe care locuim este larga si pietruita, asa incit nu este o problema prea mare sa iesim cu masina din curte. Cu ceva noroc si cu atentie la sofat, nu am ramas blocati niciodata...

Astept acei primi fulgi cu speranta ca zapada va aduce starea de curatenie a sufletului, de bucurie cu care ar trebui sa intimpinam Craciunul. Acum ca a trecut Craciunul, ca au trecut sarbatorile incep sa cred ca ar fi momentul sa ne pregatim pentru .. primavara.
Nu sunt absurda sa vreau deja pomi infloriti, dar macar sa nu mai inghete atat de tare noaptea ca sa imi pot pregati rasadurile. Imi gasesc in fiecare zi cate o treaba de facut ca sa mi se para ca sunt mai aproape de primavara: mai pigulesc muscatele, mai incerc sa vad daca ghivecele care nu au stat la caldura mai au vreo sansa de supravetuire... Problema este ca atunci cand intorc privirea spre geam vad ... zapada, multa zapada.
Asa incat zapada mult dorita incepe sa devina prea "insistenta" in dorinta ei de a poposi in curtea mea. Vecinii mei, tarani mai batrani, spun ca si in februarie va fi zapada (macar cateva zile) dupa care va fi ger pentru ca in februarie "trebuie sa fie jer ca sa crachi ouale corbului"...

Probabil de unde a inceput anul asta cu dorinta de ceva nou, in aceeasi nota ma inscriu si acum cand astept inceputul primaverii. Poate el imi va aduce schimbarea dorita, va sparge obisnuita monotonie casa-birou.